Lectie de compozitie deschisa

Compoziţia deschisă se bazează pe existenţa mai multor centre de interes. Prin modul de organizare a elementelor componente, acestea trimit ochiul şi gandul privitorului în afara cadrului tabloului.

Acţiunea, liniile, formele, valorile, culorile, ies din limitele spaţiului plastic. Ele se continuă în afară, în orice direcţie, lăsând privitorului dreptul de a intui ce ar urma.

Compoziţia deschisă pare a fi doar un fragment dintr-o imagine mai mare. Astfel, peisajul , compoziţia cu personaje sau cea nefigurativă pot fi exemple de compoziţii deschise.

 Exemple din istoria artelor:

Sandro Boticelli-Primăvara

 

Paul Cezanne-Muntele Saint Victoire

 

Mulţimea elementelor, personajelor, pot intra şi ieşi din tablou. Şi pot exista mai multe centre de interes în cadrul imaginii, dar, de regulă, ele pot fi închipuite şi în afara cadrului tabloului.

Pentru început vom trasa liniile directoare, schema compoziţională. Liniile ies şi intră in cadru, nu au o limită.

 

Şoseaua intră în pagină jos, în dreapta, pentru a se pierde în perspectivă, în partea stângă. Centrul de interes nu este evidenţiat, el poate fi punctul de fugă, aflat pe linia orizontului, spre care converg liniile principale ale tabloului.

Exemplul luat este un tablou de atmosferă, redată prin culori reci (violet,verde,albastru). Alegerea culorilor nu este indiferentă atunci când vrem să redăm o anumită stare.

Scena se continuă, are o largă deschidere, centrele de interes pot fi doar deduse, ele sunt ex-centrice.

Aproape orice subiect poate fi tratat într-o structură compoziţională închisă sau deschisă, dar ele se pretează mai uşor la un tip de compunere sau altul.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *