Exemplu de schema compozitionala

In imaginea de mai sus avem de-a face cu o compozitie statica inchisa, deoarece  atentia este concentrata in interiorul tabloului. Pornim prin trasarea axelor verticala si orizontala . Ele ne ghideaza in a fixa optim elementele tabloului.

Apoi desenam masa, formele verticale, draperia.

Totul se concentreaza in jurul vazei, culoarea se estompeaza pe masura ce urca spre partea de sus a tabloului.

Statismul nu inseamna, spuneam, lipsa miscarii. In aceasta imagine caracterul static este dat de liniile principale,  verticala-vaza cu flori si orizontala, masa.

Fundalul, tratat pictural, cu tuse in spirala, dau dinamism si miscare, pentru ca intregul sa fie variat,  si pentru a evita monotonia creata de orizontala si verticala.

Exagerarea verticalei cadrului este realizata cu intentia de a accentua stabilitatea, de a sugera inaltarea. Ideea, actiunea sau trairea artistului si a personajelor sale, trebuie sa fie sprijinita de cadrul ales,  si nicidecum eclipsata intr-un mod sau altul.

 

Exemple de compozitie statica in istoria artei

Paul Cezanne – Jucatorii de carti

Francisco Goya- Familia regala

Compozitie in care verticalitatea personajelor le subliniaza rangul si nobletea, dar si o atitudine rigida. Fiecare personaj se vrea a fi un centru de interes. Structura compozisionala da o stare de nemiscare, de timp care s-a oprit in loc, asemenea unei fotografii.

Vincent Van Gogh – Floarea soarelui

Vaza cu flori este unul din cele mai frecvent abordate subiecte când vorbim despre compozitia statica. Orizontala principala, masa,  precum si griurile colorate delicate, obsinute din amestecul de complementare,albastru, oranj, alb, dau o stare de liniste si echilibru.

Ce este compozitia statica?

Are o structura dominata de axe, linii si forme pe directii orizontale si verticale, directionari ce pot fi realizate prin constructia de linii, prin dirijarea tuselor de culoare, prin pozitia formelor.

Compozitia statica poate fi inchisa sau deschisa si poate avea unul sau mai multe centre de interes. Caracterul static nu rezulta din nemiscarea formelor, a personajelor, ci din dispunerea liniara, orizontala sau verticala.

Subordonarea elementelor care trebuie sa compuna constructia plastica se va efectua  pe scheme construite din linii pasive, din linii ce compun suprafete stabile.
De obicei liniile si suprafetele dominante in astfel de configurari sunt orizontalele, verticalele, cercul, ovalul, patratul, semicercul, dreptunghiul, semiovalul etc.  ritmul apare mai monoton, dar in nici un caz fara expresivitate, deci nu poate fi vorba de o eliminare a acestui principiu.
Contrastele cromatice sunt mai potolite, mai atenuate,  insa si aici culorile nu devin fade, inexpresive.

Nota optimista trebuie pusa in valoare printr-o tratare mai discreta a fondului, evitând astfel o mozaicare obositoare. Se aleg culori pastelate, catifelate, grizate, iar raporturile cromatice sunt departe de a fi  foarte contrastante.  Lumina, culorile pastelate, griurile, nuantele subtile, configureaza mult mai convingator  o atmosfera odihnitoare, de meditatie, liniste, concentrare.

Vezi exemple din istoria artelor>>

 

Lectie de compozitie deschisa

Compoziţia deschisă se bazează pe existenţa mai multor centre de interes. Prin modul de organizare a elementelor componente, acestea trimit ochiul şi gandul privitorului în afara cadrului tabloului.

Acţiunea, liniile, formele, valorile, culorile, ies din limitele spaţiului plastic. Ele se continuă în afară, în orice direcţie, lăsând privitorului dreptul de a intui ce ar urma.

Compoziţia deschisă pare a fi doar un fragment dintr-o imagine mai mare. Astfel, peisajul , compoziţia cu personaje sau cea nefigurativă pot fi exemple de compoziţii deschise.

 Exemple din istoria artelor:

Sandro Boticelli-Primăvara

 

Paul Cezanne-Muntele Saint Victoire

 

Mulţimea elementelor, personajelor, pot intra şi ieşi din tablou. Continue reading “Lectie de compozitie deschisa”

Lectie practica: compozitia

În compoziţia închisă, toate elementele compoziţionale înconjoară zona centrală, o închid.

Compoziţia nefigurativă de mai jos porneşte de la o structură formată dintr-un element central, un romb uşor deformat,orientat în diagonală, acesta fiind centrul de interes al imaginii. Sublinierea formei prin grafismele  cu negru ii accentuează inchiderea.               
                

Este o formă romboidală închisă, ceea ce accentuează caracterul de compoziţie închisă.În acelaşi timp, este şi compoziţie dinamică.

De asemenea, culoarea este esenţială în stabilirea centrului de interes. Continue reading “Lectie practica: compozitia”

Ce inseamna compozitie inchisa?

Compoziţia închisă este organizată astfel încât toate elementele tabloului (linii, puncte, forme, culori, personaje) se orientează spre interiorul cadrului acestuia.Toată acţiunea, elementele de limbaj şi mijloacele de expresie  se desfăşoară în interiorul tabloului.

Toate elementele se îndreaptă spre acelaşi centru de interes, spre un scop comun.Poate fi o compoziţie cu o simetrie relativă. Simetria accentuează caracterului de compoziţie închisă.

Exemple

Naşterea Venerei de Sandro Boticelli Compoziţie închisă, dinamică


În compoziţia închisă, toate elementele compoziţionale înconjoară zona centrală, o închid.
Sandro Boticelli creează expresivitatea Continue reading “Ce inseamna compozitie inchisa?”