Urmariti cu atentie ce frumos circula rosurile in subiectul nostru, dominanta calda si contrastele metalelor. Pentru a incepe aveti nevoie de o panza relativ mare  uleiuri, pensule, sicativ si vernis.

Atentie: Atunci cand aveti obiecte mari nu incercati sa la inghesuiti intr-o panza de mici dimensiuni, va va deruta!

Avem aici o mica problema compozitionala: observati ca linia care uneste vasul mare, obiectul cilindric si cana rasturnata este foarte egala si neeleganta.Pentru a distruge descendenta ei vom supradimensiona obiectul cilindric echilibrand astfel compozitia.

Paginati natura astfel incat sa-i pastrati lucrarii aerul monumental. Nu ingramaditi obiectele,nu le subdimensionati si nu intrati in detalii inutile.Trebuie sa aveti un echilibru intre plin si gol, asa cum am mai discutat . (more…)

Atunci cand pictati metale, feriti-va sa puneti inchisurile puternice de la inceput. Desi tentatia este foarte mare incercati sa nu aveti negru pe panza in acest stadiu, decat daca este absolut necesar. (more…)

Cu ajutorul cutitului pentru pictura  puteti amesteca cantitati mari de culoare sau picta efectiv.  E un mod mai "aspru" de a picta si daca va ganditi sa redati linii fine sau sunteti adepti ai fotorealismului, atunci nu va veti intelege cu un astfel de instrument. Puteti obtine cu el efecte expresioniste si adauga texturi. Daca doriti sa obtineti texturi , va sugerez sa va informati despre mediumuri (medii) .
In trecut nevoia de a se juca cu modeleul si cu texturile au impins un pictor ca si Rembrandt sa acopere cu un strat gros de pictura partile mai luminoase si sa lase partile intunecate in straturi fine.

Aceasta modalitate de a conferi expresie unui tablou se gaseste mai tarziu in pictura lui Turner si in unele panze impresioniste.
Se poate pune pictura pe fata interioara a cutitului pentru a face juxtapuneri, suprapuneri… dar putem folosi si varful si chiar si manerul pentru efecte multiple..
 

Atentie: acrilicele sunt totusi toxice! Asa ca nu va mancati culorile sau nu lingeti pensulele (mai sunt unii care fac si asta! ). Ar fi bine sa aveti si un spatiu ventilat!

Pe curand…
 

In imaginea de mai sus avem de-a face cu o compozitie statica inchisa, deoarece  atentia este concentrata in interiorul tabloului. Pornim prin trasarea axelor verticala si orizontala . Ele ne ghideaza in a fixa optim elementele tabloului.

Apoi desenam masa, formele verticale, draperia.

Totul se concentreaza in jurul vazei, culoarea se estompeaza pe masura ce urca spre partea de sus a tabloului.

Statismul nu inseamna, spuneam, lipsa miscarii. In aceasta imagine caracterul static este dat de liniile principale,  verticala-vaza cu flori si orizontala, masa.

Fundalul, tratat pictural, cu tuse in spirala, dau dinamism si miscare, pentru ca intregul sa fie variat,  si pentru a evita monotonia creata de orizontala si verticala.

Exagerarea verticalei cadrului este realizata cu intentia de a accentua stabilitatea, de a sugera inaltarea. Ideea, actiunea sau trairea artistului si a personajelor sale, trebuie sa fie sprijinita de cadrul ales,  si nicidecum eclipsata intr-un mod sau altul.

Francisco Goya- Familia regala

Compozitie in care verticalitatea personajelor le subliniaza rangul si nobletea, dar si o atitudine rigida. Fiecare personaj se vrea a fi un centru de interes. Structura compozisionala da o stare de nemiscare, de timp care s-a oprit in loc, asemenea unei fotografii.

Vincent Van Gogh - Floarea soarelui

Vaza cu flori este unul din cele mai frecvent abordate subiecte când vorbim despre compozitia statica. Orizontala principala, masa,  precum si griurile colorate delicate, obsinute din amestecul de complementare,albastru, oranj, alb, dau o stare de liniste si echilibru.

Compozitia statica poate fi inchisa sau deschisa si poate avea unul sau mai multe centre de interes. Caracterul static nu rezulta din nemiscarea formelor, a personajelor, ci din dispunerea liniara, orizontala sau verticala.

Subordonarea elementelor care trebuie sa compuna constructia plastica se va efectua  pe scheme construite din linii pasive, din linii ce compun suprafete stabile.
De obicei liniile si suprafetele dominante in astfel de configurari sunt orizontalele, verticalele, cercul, ovalul, patratul, semicercul, dreptunghiul, semiovalul etc.  ritmul apare mai monoton, dar in nici un caz fara expresivitate, deci nu poate fi vorba de o eliminare a acestui principiu.
Contrastele cromatice sunt mai potolite, mai atenuate,  insa si aici culorile nu devin fade, inexpresive.

Nota optimista trebuie pusa in valoare printr-o tratare mai discreta a fondului, evitând astfel o mozaicare obositoare. Se aleg culori pastelate, catifelate, grizate, iar raporturile cromatice sunt departe de a fi  foarte contrastante.  Lumina, culorile pastelate, griurile, nuantele subtile, configureaza mult mai convingator  o atmosfera odihnitoare, de meditatie, liniste, concentrare.

Vezi exemple din istoria artelor>>

Acţiunea, liniile, formele, valorile, culorile, ies din limitele spaţiului plastic. Ele se continuă în afară, în orice direcţie, lăsând privitorului dreptul de a intui ce ar urma.

Compoziţia deschisă pare a fi doar un fragment dintr-o imagine mai mare. Astfel, peisajul , compoziţia cu personaje sau cea nefigurativă pot fi exemple de compoziţii deschise.

 Exemple din istoria artelor:

Sandro Boticelli-Primăvara

Paul Cezanne-Muntele Saint Victoire

Mulţimea elementelor, personajelor, pot intra şi ieşi din tablou. (more…)