Cum pictam o natura statica?

 În natura statica avem de a face cu zone de lumina si zone de umbra.  Culorile care se potrivesc luminii sunt culorile calde (rosu, galben, oranj, precum si nuantele obtinute din amestecul acestora între ele sau cu alte culori) si, potrivite umbrei sunt culorile reci (albastru, verde, violet). 

Lumina este, asadar, calda si deschisa, iar umbra, rece si închisa.  Cei care au ridicat  contrastul cald-rece la rangul de lege picturala au fost pictorii impresionisti, pentru care lumina era calda si umbra rece.  Paul  Cezanne, de pilda, folosea o adevarata schema, considerând lumina oranj si umbra albastruie.

 În lucrarea noastra vom folosi albastrul, culoare rece, dominanta.  Dominanta cromatica este acea tenta, culoare, care este folosita în cantitate mai mare,  si în amestec cu celelalte culori din compozitie, rezultând armonia si acordul cromatic.  Aceasta dominanta da un caracter unitar lucrarii.

De asemenea, nu trebuie sa uitam de materialitatea obiectelor.  Obiectele mai grele, metalice, vor fi sustinute de culori mai „grele”, mai închise, mai reci.  Obiectele transparente vor ramâne doar sugerate prin tuse fine, griuri abia vizibile.

 Vom începe prin a picta fundalul, dar, retinem ca, aceasta nu este o regula generala.  Vom reveni pe fundal si pe masura ce pictam, pentru a adauga umbre, reflexe de lumina.  Fundalul face si el parte din compozitie, asa ca, îl voi considera ca fiind unul din obiectele ce compun imaginea.  La fel voi face si cu draperia, fata de masa.

Retinem , ca regula, si in desen si in pictura, ca o zona trebuie luminata în partea ei învecinata cu o portiune umbrita.  Asadar, alternam zonele de umbra cu cele de lumina , jocul acesta creând miscare,  reda efectul de contrast, pune în valoare obiectele. 

Fundalul este , în cazul nostru, unul discret.  Vom amesteca albastrul cu alb si oranj, obtinând o succesiune de griuri, albastrui sau oranj, în zonele de lumina.  Fundalul îl putem lasa mai deschis în partea de sus a obiectelor.

Un albastru mai intens, mai rece, putem avea în apropierea suprafetei orizontale.  Acolo se concentreaza toate obiectele, acolo este si centrul de interes, portocala.

Urmeaza asternerea culorii pe obiecte.  Mai întâi, observam culoarea fiecarui obiect în parte si materialul din care este realizat.  Putem sa atingem obiectele, sa le apropiem de obraz, sa le mirosim.

 Vom realiza toate amestecurile de culoare folosind  doua culori: albastru si oranj, amestecate cu alb.  Desigur, albastrul poate capata nuante de violet, iar oranjul, nuante de rosu.  Aceste doua culori sunt complementare, adica opuse în cercul cromatic al lui Itten.  Acest lucru înseamna ca, între ele exista un contrast puternic, ele se resping atunci când sunt folosite în stare pura.  Albastrul este o culoare primara, principala, iar oranjul, binara, adica este obtinut din rosu si galben .  

Niciuna nu contine din cealalta.   Pentru a le  pune de acord, le amestecam , în cantitati diferite.  Prin amestecul lor în cantitati egale,  rezulta griul perfect, iar daca le amestecam în cantitati diferite, si cu alb, rezulta griurile colorate, foarte importante în crearea impresiei de natural, de discret, calm, unitate.  De aceea, este bine ca, înainte de a ne apuca sa pictam, sa facem multe exercitii de amestec de culoare.  

Sigur ca, armonizarea culorilor nu înseamna negarea contrastelor. 

Ceea ce vom face si aici, în natura statica.  Vom alatura albastrul închis al ceainicului  cu oranjul stralucitor al portocalei.  Celelalte obiecte vor fi mai estompate, dar nu fara personalitate, ele sustinând obiectele din prim plan.  Vom asterne culoarea proprie fiecarui obiect, culoarea locala.

Vezi partea a 2a>>


One Response

  1. Interesant articol. L-am citit cu placere.

Leave a Reply